Inceputul
Povestea incepe destul de asemanator cu cea a lui Beppe: in sensul ca mi-as fi dorit un 4C, dar simteam ca am pierdut trenul. Vorbeam recent cu Mugurel de vremurile in care s-au vandut doua 4C-uri in tara la niste preturi foarte accesibile, unul dintre ele ajuns la SmartDriving, celalalt luand calea strainatatii dupa ce un stimabil dinafara clubului s-a bucurat de el cativa ani. Doar ca pe-atunci nici nu as fi putut visa la asa masina, iar acum.. puteam doar visa.
Pana intr-o zi cand apare un 4C pe OLX, la Arad, la un pret considerabil sub orice se gasea pe mobile/autoscout. Anuntul mirosea insa a teapa: numerele, desi erau blurate, nu respectau formatul placutelor de RO, iar proprietarul putea fi contactat doar prin mesaj privat, nu avea postat numarul de telefon. Mesaj la care, evident, nu a raspuns.
A fost insa suficient sa ma zgandare sa incep sa rascolesc toata Europa in cautarea unei masini care sa nu depaseasca un pret psihilogic setat in capul meu. Si uite-asa, cautand pe pietele locale din Bulgaria, Ungaria si nu numai, gasesc doua optiuni extrem de interesante in Polonia!
Povestea
Vorbesc in prima faza cu prietenul George, care facuse recent un import de succes din Polonia, si care ma asigura ca gasim suport la fata locului pentru vizionare, testare, si ulterior pentru transport.
In paralel, am inceput sa-i scriu lui Laurentiu pe contul sau de Instagram @alfa.ontheroad. Pentru cine nu-l cunoaste, Laurentiu este un roman stabilit in Polonia, posesor la randul lui de 4C intr-o configuratie extrem de dezirabila, si, recent, al unui superb GT Junior din ‘68. No worry, nici eu nu-l cunosteam, am mai schimbat la inceput niste emoticoane pe la story-uri pe Instagram, apoi cateva cuvinte despre masinile fiecaruia, ar fi fost insa mult sa spun ca eram prieteni. Insa a fost extrem de receptiv de la primele mesaje si a devenit rapid protagonist in toata povestea: a contactat vanzatorul in numele meu si a tinut apoi permenent legatura cu el, am inceput in paralel sa vorbim ore intregi despre 4C, despre Alfe in general, despre povestile noastre cu Alfele etc.
Singura problema era distanta, masina fiind la Gdansk si Laurentiu in Wroclaw, despartindu-i practic 500km. Asta pana intr-o seara cand mi-am facut curaj sa-l intreb daca nu ar vrea sa viziteze Gdansk-ul. Mi-a zis cu zambetul pe buze ca l-a vizitat deja, dar ca-i un oras superb, si ca, daca e important pentru mine, o sa-l revada cu placere. Avand la randu-i o astfel de masina, aveam toata incredere ca o poate evalua corect, insa tot el mi-a propus sa aranjeze si o inspectie la service-ul Alfa Romeo din zona. Zis si facut, in dimineata in care noi plecam pe Transfagarasan, masina avea programare la Alfa Romeo in Gdansk, iar Laurentiu pleca did-de-dimineata, cu o zi inainte, spre destinatie.
Attachment:
lr.jpg [ 729.55 KiB | Viewed 27231 times ]
Needless to say, dupa toata experienta asta, nu m-am ales doar cu o masina foarte misto, ci cu inca un prieten! Este fabulos cum un om pe care nu-l cunosteam a facut atatea pentru mine, doar pentru ca impartasim o pasiune comuna. Raman cu regretul ca nu ne-am putut intalni si fata in fata, dar sunt sigur ca o sa avem ocazia sa scriem inca un capitol pe topicul asta in viitor.
Masina
Produsa in 2015, avea 62.000km la bord cand am luat-o, este US Spec, cu bord si fete de usi in piele, AC, jantele mari, si evacuarea Race (adica versiunea non-resonated din fabrica, a nu se confunda cu Akrapovici cu clapete, optiune mult mai rara si implicit mai scumpa).
Asa statea ea cumintica si astepta la garajul din Gdansk.
Attachment:
01.jpg [ 1.46 MiB | Viewed 27231 times ]
Bun, aveam masina, cum o aducem? Incep sa intreb in stanga si in dreapta diversi transportatori, toata lumea folosea aceeasi placa: ca e departe, ca e o zona periculoasa (de ce-ar fi mai periculos decat la Iasi de exemplu, nu-mi explic), concluzia e ca fie nu primeam oferta, fie costurile erau aberante. Asa ca intr-un weekend, la un brunch, Mugurel ma-ntreaba cat sunt biletele de-avion, ca pare prilej bun de inca o baieteala de neuitat. Lucrurile pareau tare favorabile, zburat noaptea, aterizat dimineata in Gdansk, drumul de-ntoarcere fezabil cu o singura noapte de cazare. Am decis insa sa-l facem memorabil, asa am rezervat doua nopti, prima in Brno, cea de-a doua in Budapesta, cu sosire vineri seara la Bucuresti, just in time pentru ultima etapa de Retroracing la care ne inscrisesem deja pentru sambata. A fost cea mai buna alegere, distanta scurta de parcurs in cea de-a doua zi ne-a permis sa petrecem cateva ore foarte misto dimineata in Brno si dupa-amiaza in Budapesta.
Attachment:
02.jpg [ 799.97 KiB | Viewed 27231 times ]
Attachment:
03.jpg [ 1.72 MiB | Viewed 27231 times ]
Attachment:
04.jpg [ 1.4 MiB | Viewed 27231 times ]
Attachment:
05.jpg [ 1.56 MiB | Viewed 27231 times ]
Mica, incomoda, foarte zgomotoasa.. love it!
Serios, nu are legatura cu nici o alta masina, este o experienta aparte! Foarte rigida (datorita sasiului tip monococa), asta inseamna ca nu torsioneaza absolut deloc pe viraje, dar si ca orice drum usor denivelat este dusmanul oricarei pietricele la rinichi. Nu are servodirectie, asta inseamna ca esti direct conectat cu rotile si suprafata asfaltica, e Dumnezeu daca suprafata pe care rulezi e buna, dar trebuie sa tii barbateste ambele maini pe volan caci devine scary pe-alocuri atunci cand nu, si, desigur, nu-i deloc usor de parcat. E foarte zgomotoasa, mai ales cu evacuarea Race, dar auzi cum lucreaza tot motorul, auzi cum incarca turbina, sunt niste sunete mecanice care zbarlesc carnea pe tine, dar te obliga sa ridici tonul cand porti o conversatie cu pasagerul. Accesul in habitaclu e o aventura, trebuie sa pasesti peste pragurile imense ca sa te scurgi apoi in scaun, practic intreaga experienta e ca si cum ai conduce un kart pe drumurile publice. Nu-i pentru oricine, that’s for sure, insa pentru cine apreciaza asta, cred ca e greu sa gasesti ceva mai pur si mai visceral in zilele noastre.
Pe Youtube este supranumita "baby supercar". Cand faceam lobby acasa pentru inca o cheltuiala absolut inuitla, i-am povestit printre altele Roxanei, care a ras cateva zile bune de mine
Si-asa i-a ramas numele: "Baby" 
