Prima mea masina a fost o Alfa. 147. 1.6 TS. Tri usi, faina masinuta si amintiri frumoase mi-a lasat.
A doua a fost 156. 1.9 JTDM. Diesel. Aparent, am gresit, atat cu combustibilul si cred ca sarisem calul si cu capacitatea cilindrica. Viata grea, cheltuieli multe, amintiri cam naspa.
Asa ca am revenit la prima iubire, TS-ul si am coborat acolo unde trebuia cu cilindreea, la 1.8. Pana acum, senzatia de deja vu de la 147 exista. Adica e bine.
Dar toate aceste masini aveau ceva comun: imbinau mai mult util cu placut decat invers.
Astfel, criza varstei de mijloc sau eu stiu ce m-a facut sa ma gandesc brusc la ceva mai putin util si mai mult placut si, desigur, mai individualist.
Plecand de la ideea unui buget de maxim 8000 euro, o vreme am oscilat intre Spider/ GTV si Brera, dar am decis destul de repede ca nu e Brera. Chiar daca mi-o place tare, pentru mine Brera nu intruchipeaza spiritul italian asa cum o face seria 916.
Apoi, eram foarte tentat de un 916 motorizat mai nobil, cel mai probabil 3.0 12v, insa aveam dubii legate de intretinerea ulterioara a unui astfel de motor, in special legat de dificultatea gasirii de piese de schimb. Imi promisesem sa studiez dilema asta pana in toamna cand era planificata achizitia, din motive financiare. M-am inscris pe forumuri dedicate 916 de unde intentionam sa ma informez, am intrebat in stanga, in dreapta.... etc.
Ei, bine, nu aduce anul ce aduce clipa... Cu un buget adunat putin mai mare de jumatate din cat doream, fara a fi Busso, iaca ca apare pe Ebay kleinanzeigen viitoarea mea jucarie.
Culoarea ideala, jante peste asteptari, interior culoare rara, kilometri putin, stare super si, nu in ultimul rand, masina se afla in fix orasul unde luasem numerele cu zoll pentru 156 SW-ul meu aka Black Betty. Ceea ce e era important, deoarece aveam posibilitatea sa o vada niste prieteni pentru a avea ceva mai multa certitudine ca nu fac drumul degeaba.
Negasind motive pentru a sta acasa, am facut rost de diferenta de bani, mi-am luat belet la Wizz si am aterizat la Memmingen. O ora si jumatate mai tarziu, eram iar la inmatricularile din Esslingen si descopeream o frumusete galbena cu softop bluemarin care sarea in evidenta de la posta din multimea de nemtoaice negre, gri... M-am indragostit instant.
Pe drum, nu am avut posibilitatea sa ma bucur prea mult de jucarie, multa autostrada, multe ambuteiaje, am preferat sa nu merg cu masina descoperita. Sincer sa fiu, pana sa cumpar jucaria asta, nu am mers niciodata cu o masina decapotabila.
Din cauza aglomeratiei si a unui accident in apropiere de Budapesta, am facut 17 ore pe 1250 km, eu ala care mananc din mersul masinii si fara a mai fi fumator...
Nu in ultima instanta, este si principalul motiv fizic pentru care am absentat la Fest 2019, zic eu motivat.
Momentan, putine poze, urmeaza o sedinta foto cand am vreme.