Inca un Fest impreuna.
Pentru cine conduce masini trecute binisor de prima tinerete si care din varii motive ies foarte rar din garaje o astfel de aventura are un traseu emotional clar.
Ideea debuteaza cu un entuziasm timid, cu putina teama, curiozitate, cu multa prudenta si cu reprosul ca desi ai facut tot ce ai putut ca sa o pregatesti poate era bine sa o fi folosit mai des si sa fi mers putin mai mult cu ea inaintea unui drum atat de lung si cu miza importanta, Festul.
Decizia e luata, plecati impreuna, te pui in miscare si incordarea e maxima. Toate simturile sunt in overdrive. Cauti sa ghicesti orice vibratie sau bataie suspecte prin scaun, pedale sau volan, vrei sa stii ca franele sunt acolo. Esti cu ochii pe instrumentarul de bord, gata sa prinzi orice abatere nefireasca a temperaturii motorului, orice licarire a vreunui martor de avertizare sau orice urma de fum in oglinda retrovizoare. Auzul incearca sa iti confirme ca sunetul motorului e unul normal, ca nu sunt intreruperi, ca niciun rulment nu vrea sa iti ceva. Mirosul e pregatit sa prinda orice semnal inainte ca el sa devina fum, vrea sa stie ca ambreiajul e bine, sanatos. Asta e momentul in care te intrebi care mai e distractia, drumul te oboseste mai rau decat daca l-ai face pe jos, iti promiti ca pe viitor asa ceva nu-ti mai trebuie si ca o sa-ti iei "una noua".
Dar kilometrii trec, turatiile cresc, virajele sunt abordate mai vioi, masina care pana atunci iti era complet straina iti aduce aminte ca aveti o istorie intreaga in spate si ca ati trecut prin multe batalii impreuna. Te bucuri din ce in ce mai mult de tot si de toate, dispare crisparea, zambesti tot mai larg si tot mai des, totul capata sens. Esti in sfarsit cu adevarat pregatit de Fest. Dar esti pe drumul de intoarcere si aplicatia telefonului iti spune ca mai ai foarte putin si ajungi la destinatie.
Ajungeti acasa, o parchezi, o privesti cu recunostinta si ii promiti sa nu o vei vinde niciodata, ce veti mai bifa si alte Fest-uri impreuna si ca vei fi mai atent cu ea, ca o vei scoate mai des la plimbare. La fel i-ai promis si anul trecut. Si cu un an inainte.
Mii de multumiri tuturor celor ce au facut evenimentul asta posibil, ultimii doi ani ne-au aratat cum ar fi daca nu ati fi voi. Da, e despre masini, dar e si despre oameni.
P.S. Va multumesc, stiti voi care si pentru ce !