Am participat ieri, gratie amabilitatii fostilor colegi de la autoitalia care nu m-au uitat, dar si laurei plugaru, pr autoitalia, care a inginerit acest eveniment, la lansarea oficiala a Giuliei in tara noastra. Si cum altfel sa lansezi mai bine pe piata un model Alfa Romeo daca nu acolo unde se simte cel mai bine, pe pista ?
Stiam dinainte ca masinile de test vor fi 3 la numar, doua diesel de 180cp si maretul QV. Drept urmare aveam un circuit, MotorPark Adancata, aveam masini, deci urma o zi frumoasa. Si ce zi urma sa fie.
Inainte de partea de condus efectiv a masinilor, am fost inregistrati de catre staff-ul organizator, ni s-au inmanat bratarile aferente fiecarei masini cu care urmam sa rulam, am ascultat prezentarile interesante ale celor responsabili cu marca alfa romeo dar si cu pneurile pirelli in romania, alaturi de reprezentanta harman&kardon pentru partea de sonorizare, asa cum regasim si pe modelul Giulia.
A urmat apoi sesiunea de teste efective cu masina. Fiecare rulare cu o masina a presupus 2 ture de circuit, prima de acomodare iar cea de-a doua de incercare a masinii si retur la pit-uri. Eu am decis sa merg cu ambele versiuni diesel mai intai, ambele cu cutie de viteze automata in 8 trepte, nivel echipare Super si ceva optiuni, printre care si Performance Pack(padele aluminiu pe volan, diferential autoblocant si sistem de suspensie adaptiva ce permite inmuierea suspensie la apasarea butonului designat-aici sper sa nu gresesc, eu nu am gasit mai multe moduri de functionare a suspensiei). Am urcat in prima masina, am comutat selectorul pe modul Dynamic, am selectat schimbare manuala trepte viteze si am pornit. Prima impresie a fost de putere livrata foarte liniar, total opus modului in care eram obisnuit cu puterea la 2.4-le de pe 159, fara zvac, doar putere de la 1500 rpm pana la peste 4000 rotatii ! Cutia a fost al doilea lucru remarcat, schimba vitezele foarte rapid, scurt si sec, asa cum trebuie, fara smucituri, fara intarzieri, atat pe urcare cat si pe retrogradare de treapta. Iar cel de-al treilea lucru remarcat, si poate cel mai impresionant, a fost legat de modul in care masina vireaza, sta pe curbe si cum transmite soferului ce se intampla cu rotile masinii. Este o directie foarte usoara, e drept, gratie asistarii insa nu omoara deloc senzatiile la volan, ba din contra, ajuta sa poti stapani masina asa cum trebuie. Este fantastic cum te poti arunca in viraje, fara subvirare, fara senzatii neplacute, fara comportament necontrolabil. Credeti-ma ca nu ma las usor impresionat, insa, pentru o masina de strada, pe un circuit unde am deja cateva sute de km la activ si mai stiu sa abordez 1-2 viraje, am ramas masca cat de bine se poate tine masina asta. Iar ca punct final despre Giulia 2.2Mjet 180cp voi spune ca, la capitolul viteza, aceaasta sta la acelasi nivel cu un 2.4 de 210cai, resoftat si care avea si niste anvelope mult mai adecvate circuitului decat nou venita Giulie. Concret, in capatul liniei drepte, fix inainte de franare, atat giulia cat si 159-le lui tzivi au prins putin sub 170km/h, repet, una cu 180 cai si alta cu peste 240 ! Mai departe trageti voi concluziile.
Iar acum voi vorbi si despre Giulia in versiune TrifoicuPatruFoi, sau, pe limba noastra, QV. Este o masina care la prim contact te loveste vizual prin dimensiunea generoasa a franelor, prin gura masiva a spoilerului fata, prin dimensiunea jantelor in doua latimi fata/spate, prin cele 4 evacuari care parca prevestesc nebunia ce va urma. Este o masina care fie o placi asa cum e, fie nu. Nu exista nimic rational in ati dori sa detii asa ceva. Si totusi, te arde, vrei sa te sui la volan, sa o scoti pe circuit, sa o lasi sa se dezlantuie. Ceea ce am si facut, bineinteles in modul Dynamic si nu Race, temperatura exterioara in limita a zero grade cat si turele putine la dispozitie nepermitand sa ajungi cu anvelopele in temperatura optima de functionare si astfel existand sansa unor manevre mai putin reusite. Astfel, am iesit pe pista, incercand sa imi sterg din memorie tot ce aveam ca automatism format in masina mea, 156-le v6, cu care mai fusesem acolo. Orice punct de franare, orice mod de abordare a virajelor, totul, este diferit. Acceleratiile sunt brutale, recunosc ca a fost nevoie de 2-3 ori sa caut turometrul pentru a vedea daca e am ajuns in limita de schimbare a treptei, turometru care acum se afla in partea stg a cadranelor, nu in dreapta cum a fost la ultimele versiuni de alfa. Masina cauta continuu aderenta, inclusiv la peste 150 la ora in viraj foarte larg, cu pedala la podea, simteam cum constant intervine gestiunea electronica pentru a tine masina pe pista. Este ceva fenomenal insa cand vine prima franare mai serioasa, sa zicem, in capatul liniei drepte, de la peste 215-218 km/h, luand ca reper marcajul cu 50m pana la viraj, am franat brutal fix inainte de semn, doar ca, ulterior, a fost nevoie sa mai ciupesc putin acceleratia pentru a imprima viteza dorita parcurgerii virajului. WTF ! Say what ? Adica, sa dai gaz dupa frana, ca ai franat prea mult ? Cum vine asta ? Cum reuseste ? Va spun imediat : BIG fuc**ng Ceramics, adica d-alea misto, de Ferrari, si nu orice Ferrari, de 458 Italia ! Da, am scris corect, masina asta nu are doar motor dezvoltat de Maranello, are si sistem de frane pe masura. Apoi, directia, foarte precisa, foarte usoara, asemeni versiunii normale, ajuta sa tii masina pe trasa optima, sa nu te lupti cu ea ca cu un luptator de wrestling, greoi si anevoios. Legat de transmisie, vreau sa spun atat : masina asta trebuie cumparata cu cutia automata. Iar acum las puristii si barbatii din voi sa sara cu pietre, sa spuna ca nu e ok, ca o manuala defineste masina sport adevarata. Poate, INSA, tineti cont de doua lucruri: 1. treburile se intampla destul de repede la bordul masinii, virajele se succed incredibil de repede, masina se tureaza ca nebuna, iar pe un circuit de 3400m am amestecat in cutie ca un nebun, de zici ca vroia sa imi creasca masa musculara.
2. pozitionarea schimbatorului de viteze este destul de departe de sofer, undeva cca. 40 cm in dreapta volanului, foarte central in masina, iar masina fiind destul de lata, se traduce printr-o cautare continua a schimbatorului, a treptelor, etc.
Sunt convins ca, cu o cutie automata, masina asta va fi aproape perfecta. Spun aproape pentru ca stim cu totii ca perfectiunea nu exista. Insa, pana la o viitoare reintalnire, pot spune cu mana pe inima ca aceasta este cea mai tare masina cu care am avut ocazia sa merg, o experienta superba, care trebuie traita de fiecare alfist !
In incheiere vreau sa multumesc iar celor care au facut posibila participare mea si a celorlalti la acest eveniment, unul demn de marca Alfa Romeo si unul care clar nu ar trebui sa ramana singular in agenda Autoitalia. Poate acum, cu oamenii noi-multumim iar Laura Plugaru-si suflul nou adus vor urma chestii interesante care sa fie mai mult orientate si catre comunitatea alfaclub si a alfistilor din toata tara.