Poze cu mine langa Giulia nu o sa vezi Mugurel, va trebui sa ma crezi pe cuvant ca am fost acolo. Altfel spus, am trecut de mult de faza pozelor cu Iola...
Revenind la Giulia, prima impresie este ca ii lipseste acea frumusete caracteristica modelelor anterioare. Este o masina frumoasa, dar nu cum i-au fost predecesoarele. Este insa o masina dezirabila in special prin prisma tehnologiei pe care o traspira: capota de fibra de carbon, cupola asemenea plus alte componente. Alminiu si alte materiale care o imping in linia fruntasa a domeniului.
Asemanarea cu BMW se evapora in momentul in care o vezi live. Privita din afara, masina e un monstru. Rotile mari si late cu jantele cu spite subtiri lasand la vedere niste discuri cat rotile de cascaval olandez, sunt de-a dreptul ostentative. Ecartamentul spate mai mare ca cel fata, aripile umflate, bolta facuta de aripa spate da impresia unui pachet de muschi gata sa explodeze. E un drive machine veritabil. Are ceva din aerul Nissanului GT-R, cu mentiunea ca distanta intre frumusete si performanta este mai mare la Nissan.
Un alt aspect care transpira din prima secunda cand o vezi este ca e limpede ca e facuta sa vanda pe piata americana si asiatica, in primul rand. Este lucrul de care m-am temut cel mai mult. Nu va inchipuiti ca de-asta n-o sa mai doarma Macaronarul, ca nu isi mai cumpara yux de la Brasov Giulia. Dar mi-am simtit orgoliul putin sifonat.
Cu toate astea, are aspectul oricarei masini din clasa medie cu motor fata si puntea motoare spate. In final, solutia tehnica decide mult din forma exterioara. Pentru cine se asteapta sa care catei si purcei... imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu e pentru asa ceva. Cum de altfel nici M3 si nici C-AMG nu sunt. M-ul mi s-a parut cel mai stramt, insa fara a fi oprimant. Sa nu uitam ca am 1.90m si greutate spre chintal greutate.
La interior pare bine finisata, designul destul de curat, spre deosebire de M3 unde dupa gustul meu au ajuns la granita kitschului (pacat, un interior mai simplu si mai focusat pe sofat decat pe gadgeturi era binevenit). Totusi, ar fi fost la mare bataie cu interiorul C-ului AMG dar cel din urma a pierdut la puncte datorita consolei centrale, atat de glossy.
M-am urcat dinadins in toate 3 pentru a imi face o impresie statica. Dinamic, cel putin prea curand nu o sa am ocazia, iar daca o voi avea sunt sigur ca performantele sunt atat de apropiate pentru un amator ca mine incat nu voi face diferenta. Din pacate la Audi nu am ajuns sa ma sui si in RS4, din cauza cozii extrem de lunga la intrarea in pavilion.
Cumva clasic Alfa, desi se sta jos, pozitia e mai inalta decat la concurenta: evident mai inalta decat la BMW si marginal fata de Merc. Ca o observatie, la M3 cu greu mi-am gasit o pozitie potrivita la volan. Cred ca m-am jucat la butoane mai bine de 3-4 minute.
Cum spuneam si mai devreme, gagiul de la stand mi-a spus ca va exista o varianta mai lunga, in genul variantei L de la BMW seria 7.
Ce mi se pare foarte fain este ca de la inceput masina va fi disponibila atat cu cutia automata cu "tz" trepte si padele pe volan cat si cu o manuala classica in 6 trepte. Sincer, aceasta veste m-a uns la suflet. Personal cred ca o cutie manuala implica soferul mai mult in procesul condusului. Evident, exista si reversul medaliei, condusul in traficul din oras sau vreun ambuteiaj pe vreo sosea sau autostrada. Totusi, e clar ca trasul de clapete aduce partea lui de distractie.
Cat am stat in masina si mi-a povestit flacaul vrute si nevrute, m-am jucat cu schimbatorul de viteze. Si iarasi, in stilul Alfa mi s-a parut ca sunt usor cam lungi cursele manetei. Nu consider ca e un lucru rau sau bun, ci doar o particularitate. Personal prefer diferente notabile intre branduri, astfel simti ca sofezi chestii diferite, nu aceeasi masina cu alta emblema pe bot.
Prototipul de janta de carbon era discret integrata intr-un perete alaturi de alte elemente de particularizare. Intr-adevar, daca aglomeratia era mare, o puteai usor rata. Eu am ajuns dimineata cam la jumatate de ora de la deschidere cand atmosfera era mai aerisita si am petrecut la stand cam o ora si jumatate din care vreo 20 minute la coada si vreo 7 minute in masina.
Expuse erau vreo 5 masini: una rosie de care nu te puteai apropia fiind incercuita de un cordon, fiind si cea mai radicala dintre toate, avand printre altele scaunele din fata de fibra de carbon si sistemul audio de la o firma de top a carei nume l-am uitat neinteresandu-ma prea tare aspecul asta; celelalte erau in variante mai cuminti, cu scaune normale, insa in continuare cu discurile ceramice. Culorile in care erau vopsite au o importanta minima atata timp cat consider ca singura culoare in care trebuie sa vina Alfele este cea rosie. Din pacate, si am sa fac o paralela cu modelele precedente relativ recente, designul per total duce lipsa de fluiditate. Poate din cauza diverselor norme ce se impun privind siguranta la impact cu pietoni sau alte obiecte contondente, poate din cauza compromisurilor aerodinamice, poate chiar din cauza lipsei unor desenatori/designeri de prim clasa sau, poate chiar datorita presiunilor de a face o masina globala, vandabila pe orice continent.
Concluzia: o vreau, insa n-am sa o iubesc.
|
Alt lucru pe care l-am remarcat pe bancheta din spate a fost spatiul pentru genunchi, as spune mai mare chiar si decat in 166. Doi oameni stau bine, sa vedem cum va fi bancheta cu 3 locuri de pe variantele normale. Bancheta nu se rabateaza in niciun fel, pentru a spori ridigitatea caroseriei. In fine, portabagajul are o gura de acces ingusta (alarma pentru posesorii de carucioare) dar este foarte lung. As spune minim 450L capacitate, poate chiar 500. Tipul m-a invitat sa ii deschid singur capota, si aproape am avut un soc. Fiind din carbon e foarte usoara si parca isi ia zborul, mi-a fost frica sa nu se sparga de la reculul amortizoarelor. 
