A fost o data ca niciodata ...
... si a aparut Alfa Romeo 147. Mie nu mi-a placut initial. Eu aveam ochi doar pentru Mercedes. Intre timp, colegul Aicu si-a luat 147-le. A trecut pe la mine sa dam o tura. Cand am vazut-o am ramas mut. Neagra, frumoasa, jante pe 16... o capodopera. Am condus-o si am ramas uimit de cum se lipeste de drum. Anul urmator, a venit randul meu sa-mi cumpar masina. Inital voiam focus (pentru aspectul exterior si tinuta de drum), ulterior m-am orientat catre Opel Astra Coupe (pentru aspectul exterior). Nicicum nu am gasit o masina care sa corespunda dorintelor mele si sa se incadreze in buget. Intr-o joi, eram cu Aicu la un laborator la facultate. Ca de obicei, vorbeam despre masini. Eu ma plangeam ca nu imi gasesc Opel coupe, moment in care Aicu ma intreaba de ce nu imi iau 147. Nu ma gandisem sa imi iau 147 pt ca ma gandeam ca lui Aicu nu i-ar fi convenit sa am masina ca el. Din contra, m-a incurajat insa m-a avertizat sa nu fie neagra. OR ELSE....
Neagra nu... doar rosu a mai ramas. Cum am ajuns acasa, am intrat pe net, am gasit o frumusete de masina .... rosie. Motor 1.6. Benzina
. Piele, sistem Bosse, CD changer, climatizare automata, 51.000 km.
Nu am optat pentru un motor 2.0 din motive de costuri de achizitionare si intretinere
Am luat legatura cu firma din Germania, mi-au trimis brief-ul, am vorbit cu 2 banditi din Oradea sa mi-o aduca, si exact peste o saptamana, fiind in cinematograf, m-au sunat banditii ca sunt cu masina in fata casei mele. Va zic, am zburat din cinematograf, am calcat vreo 5 oameni pe picioare, m-am urcat in masina si i-am dat o ultima forja de ramas bun.
Am coborat din masina. Am vazut-o. Ma jur... mi-a zambit si mi-a facut cu ochiul (farul). Eram ataaat de emotionat. M-am plimbat in jurul ei vreo 2 minute. Stralucea. Era superba. Cea mai frumoasa compacta din oras. Cea mai frumoasa masina din oras. M-am urcat in ea si am facut o tura. Eram in al 9-lea cer.
Seara am iesit cu ea la o tura. Evident, Aicu a fost primul care a vazut-o si a condus-o. Chiar din prima seara mi-a aratat niste secrete de-ale Alfei. Unul dintre ele fiind ca este amatoare de ulei
Dupa ce l-am lasat pe Aicu acasa, m-am plimbat vreo 2 ore cu ea prin oras pana seara tarziu. Chiar inainte de a o lua catre casa m-am intalnit cu un Merc clasa C (masina la care visasem pana atunci) foarte dornic de un cox. Ne-am dat, si intr-o curba am reusit sa-l iau si nu m-a mai ajuns. In acel moment am uitat de Mercedes. Nu mai exista. Era doar Alfa Romeo. Este doar Alfa Romeo.
Ce sa va mai spun, dupa ce am ajuns acasa, am stat pana noaptea tarziu in curte sa o admir. Cred ca din prima seara i-am invatat pe de rost toate curbele. Ma indragostisem de ea.
Sunt convins ca orice alta masina ar fi fost nu m-ar fi atras atat de mult cum m-a atras ea.
Pentru cei care au avut rabdarea sa citeasca, urmeaza pozele
. Atentie, sunt interzise pentru cei sub 18 ani