Ce faci dacă ai fost la Fest și încă nu te-ai săturat de Alfe? Well, în cazul meu, accepți invitația lui Zsolt și faci un roadtrip până la Alfa City, cea mai mare adunare de alfiști din lume.
Datoriile față de rude au dus la o deviere prin Buzău și Cluj, ocazie cu care am mers atât pe DN1 cât să mă satur, cât și pe segmentele noi de A3 care mi-au dat speranță că se poate... până când autostrada se întrerupea brusc și devia într-un DN sau DJ, ce-i drept. A fost și primul drum mai lung al meu, ocazie cu care am pus la încercare atât confortul mașinii, cât și sistemele de asistență (more on that later).
Ajunși fiind în Ungaria (prin vama de la Borș), am dat de drumuri în mare parte goale, dar și foarte proaste. Mereu auzisem că ungurii au autostrăzi berechet, dar Waze a decis că n-are de gând să se folosească de vinietă, așa că ne-a ținut exclusiv pe DN-uri și DJ-uri ungurești până în Esztergom, unde ne-am cazat.
După vreo 9 ore de condus, am ajuns și am parcat lângă hotel, dar nu puteam să nu remarcăm lipsa de Alfe atât pe drum, cât și în oraș. Oarecum confuz, am intrat pe site-ul Alfa City pentru a vedea cât de departe e evenimentul... ca apoi să constat că are loc în Dùnaujváros, la vreo 1h30 de Esztergom și practic în cealaltă parte a țării.
Într-adevăr, hotelul a fost excelent, dar nu cât să merite să facem naveta către Alfa City următoarele două zile
Fiind români adevărați, ne-am trezit a doua zi și am fugit spre City, pentru a ne asigura că nu ratăm nimic. Desigur, apropiindu-ne de camping site-ul unde avea loc întâlnirea, am început să zărim și Alfe, majoritatea 159 și 147.
Pot zice că intrarea nu era semnalizată prea bine, adică am avut noroc că eram într-un convoi de Alfe cu aceeași destinație - de altfel, toată zona de intrare era într-un șantier intens, așadar toate mașinile proaspăt spălate și sclipitoare primeau un strat sănătos de praf până ajungeau în parcare.
Graba românească măcar ne-a salvat oarecum de la statul în coadă, noi fiind a 67-a mașină înregistrată. În ciuda faptului că aveam o mașină relativ exotică într-o mare de 159-uri și 147-uri, am fost trimiși către o pajiște lângă porțile evenimentului, unde niște coordonatori încercau să ne parcheze la milimetri distanță de mașinile de lângă. Nu zic că aveam o mașină demnă de expoziție, dar logica de parcare random mi-a dat ideea că se mai poate lucra la grupare un pic.
Trecut de porțile de intrare, nu puteam să nu remarc cum evenimentul părea ciudat de gol - era un stage în stânga, câteva cortulețe pentru sponsori în dreapta, iar în rest o pajiște mare și, cu excepția unei Giulii QV și a câtorva Alfe clasice, foarte goală. În cealaltă parte a pajiștei era zona de camping, de altfel mult mai frumos organizată decât cea de parcare, unde erau câteva mașini cu corturi fie pe ele, fie lângă ele.
Practic, ziua de vineri era pentru ajuns si aclimatizat, nefiind niciun eveniment în program de la 10 la 19, iar după un DJ set. Noi am venit pe principiul 'să nu cumva să ratăm ceva', iar ajunși acolo ni s-a dovedit relativ repede că nici n-avem ce să ratăm. Așadar, pe la 16 ne-am cărat spre Budapesta, unde eu nu ajunsesem niciodată.
Cum Alfa Club nu e travel blog, o să economisesc niște rânduri și o să zic doar că Budapesta a fost o surpriză foarte plăcută, mirarea mea fiind oarecum alimentată și de niște clișee din moși-strămoși. De menționat că Budapesta e la vreo 45 de minute de Alfa City, deci poate fi un loc bun de cazare.
Fast forward to sâmbătă, a doua și ultima zi a evenimentului. Am ajuns la 10:45 în loc de 10, deci punctualitatea românească s-a dus pe apa sâmbetei, iar regretul ne-a lovit instant când ne-am trezit într-o coadă lungă de vreo 4-5 km. Din fericire, era o coadă de Alfe, deci am avut la ce să mă uit cât așteptam în soare, mai ales la frumoasa Giulia Rosso Monza din fața mea. Ajunși fiind pe drumul spre parcare, am dat de o problemă de comunicare, cum coordonatorii nu vorbeau engleză, iar noi nu vorbeam maghiară. Având deja sticker-ul din ziua anterioară, am putut să sărim coada de mașini venite pentru prima oară și să ajungem direct în câmpul de parcare.
Ce să vezi: trecând de porți, am dat de mult mai multe mașini, și mai ales mult mai mulți oameni decât în ziua anterioară. În sfârșit se simțea că ai ajuns la o întâlnire adevărată de alfiști, nu un campsite ocupat de niște mașini parcate aiurea.
Printre mașinile expuse se regăseau exemplare superbe de GTV-uri, GT-uri, Giulii și Giuliette, cât și câteva Montreal-uri, iar cireșele de pe tort au fost cele două RZ și SZ. Pe scenă a fost și un segment cu proprietarii acestor mașini, desigur exclusiv în maghiară, așadar în afară de 'Alfa' și niște semne n-am înțeles nimic despre cum e să trăiești cu o Alfă veche. După cât de multe erau expuse, ai zice că merită.
Parcate vizavi erau Alfele tuning, adică un amalgam de '59, '56 și '47-uri lipite de pământ cu roți înclinate cât să aibă contact patch-uri cât al unor biciclete. M-au lăsat un pic rece, dar am apreciat dedicarea proprietarilor.
De catering s-au ocupat niște food truck-uri cu specific mexican și american, cât și un bufet de la care am mâncat în ambele zile. Mă așteptam oarecum la un meniu temat cum am mai avut la Fest, dar Alfele au lipsit cu desăvârșire din numele preparatelor.
Să fiu sincer, motivul principal pentru care am venit la Alfa City a fost să văd reacțiile alfiștilor la Tonale. Da, ai citit bine - eu deja l-am văzut și l-am pipăit acum o lună în Milano, deci mai degrabă voiam să văd dacă reacția mea se aliniază cu cea a publicului alfist.
Înainte să urce Tonale pe scenă, a fost redat un mesaj de la Valtteri Bottas si Guanyu Zhou către noi, care (clar fără antrenament în de-ale teleprompter-ului) ne-au urat un eveniment plăcut și au ridicat Tonale în slăvi. Au fost urmați de un interview între doi organizatori și (bănuiesc) doi angajați Alfa/Stellantis din Ungaria, care (bănuiesc) au ridicat și ei pe Tonale în slăvi. S-a vorbit zero engleză pe toată durata evenimentului, o plângere comună a tuturor străinilor, care ne-a cam făcut să ne întrebăm dacă a meritat drumul.
După 30 de minute de Duolingo in real life, au fost date jos copertinele de pe cele două Tonale (ambele Speciale) și, într-o mișcare aproape biblică, marea de alfiști s-a împărțit în două pentru a face cale celor două Alfe. Desigur, fiind totuși încă in Est, un alfist poate prea entuziast a rupt bariera și s-a repezit spre cea Blu Misano. Cine știe, poate ținea morțiș să vadă Cannochiale din bord înaintea tuturor?
Reacția alfiștilor la Tonale a fost exact cea pe care o anticipam: bine că ne clătim ochii cu ceva nou și arătos, păcat că îmbracă hainele unui crossover în loc să fie [insert failed Alfa project name here]. Adevărul e că nici eu nu pot să zic că am dat pe afară de emoții când l-am văzut în Milano; mi s-a părut un produs bine pus la punct care are norocul de a purta sigla Alfa.
Cum concluzia după două zile a fost Budapesta > Alfa City, ne-am întors în capitală și am luat TripAdvisor-ul pe rând.
All in all, nu pot să zic că am fost dat pe spate de Alfa City. Desigur, e un eveniment static față de Fest-ul nostru, dar lipsa de interes pentru străini și lipsa de lucruri de făcut în afară de holbat m-a lăsat cu un gust amar. A fost o scuză bună pentru un roadtrip, dar dacă m-aș limita doar la ce e de făcut în cadrul evenimentului, n-aș reveni.
La întoarcere, am folosit învățăturile cu Waze și am adăugat vinieta în setări (must do dacă-l folosești în străinătate), așadar am avut parte de autostrăzi, inclusiv pe granița cu România. Desigur, partea noastră se termină după vreo 5 km și se continuă pe un drum cu două benzi, altfel ne obișnuiam cu binele
Urmând practic traseul invers celui de dus, am trecut prin Cluj și Buzău (cu stop-uri de family reunion), iar după 2700 km și o săptămână de roadtrip am ajuns acasă. Consumul mediu a fost de 6.8 - ajunsese pe la 6 in Ungaria, unde se conduce surprinzător de calm și legal (noi când?), iar apoi a crescut subit când am ajuns pe plaiurile noastre.
Special mention pentru Adaptive Cruise Control, care s-a ocupat de minim 2000 de km de alternat pedale - a fost lifesaver la drum lung.
Cât despre Giulia, s-a comportat excelent. Sunt sigur că drumurile naționale maghiare în stare oribilă și-au spus cuvântul asupra suspensiei (și a spatelui meu), dar spațiul a fost arhisuficient pentru 2/3 ocupanți + bagaje, iar scaunele care mă enervau pentru lipsa de suport s-au simțit ca niște canapele la drum întins. Desigur, a atras priviri peste tot pe unde a fost, inclusiv printre alte Alfe - ar fi trebuit să-mi iau un counter pentru câți alfiști i-au dat târcoale la City, cred că ar fi ajuns la trei cifre.
De la mine nu cred că o să mai auziți despre Alfa City prea curând, dar totuși încurajez participarea ca o scuză pentru un roadtrip până la vecinii mai din vest.
Register
Login
FAQ
Search
