M-am dus la IAA cu scopul de a avea o intalnire cu Giulia, si asta s-a intamplat. Si mai nimic altceva.
Prima masina pe care am vazut-o in cadrul salonului a fost chiar Giulia Rosso Competizione, pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Pana sa o vad pe viu auzisem si eu toate parile alea cum ca ar fi prea nemteasca, sau ca daca ai schimba scudetto-ul pe o grila compusa din doi rinichi n-ai mai sti daca ai de-a face cu o italianca sau cu o bavareza. Nimic mai fals. Designul partii anterioare este 100% Alfa Romeo, odata vazuta masina pe viu dispare orice dubiu ca n-ar fi asa. Mai mult, prin prisma pozelor vazute inainte, mie personal mi se pareau putin chinuite toate fantele de aerisire din partea frontala, atat "mustatile" din bara cat si prizele de aerisire din capota. In realitate sunt de acolo, ies exact cat trebuie in evidenta si in nici un caz nu intrerup linia masinii, nici nu par ca au fost puse acolo doar de forma. Eleronul mobil din carbon arata excelent. Ceva asemanator are si Mercedes pe unele modele, dar cromat si fix. Din lateral pare un veritabil pachet de muschi, e compacta dar plina de nerv, mie mi-a amintit de un atlet cu un corp desavarsit in pozitia de dinainte de start. In mod ciudat, desi rotile au acelasi diametru pare cumva ridicata de fund, gata de atac. Poate de aici asocierea mentala pe care am facut-o eu cu un atlet la start. Sau poate e doar un semn al arhitecturii rwd folosite, doar ca nu sunt obisnuit sa o vad pe o berlina Alfa moderna. In partea din spate primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost micul spoiler in forma de coada de randunica. E original intre formele folosite acum de catre ceilalti constructori, si daca l-au facut asa doar pentru a aduce un omagiu vechii Giulia, l-au reusit! Nu stiu insa daca va veni cu toate versiunile sau va ramane un accesoriu Quadrifoglio. In rest trebuie sa spun ca partea din spate e cea care m-a convins cel mai putin, sau poate trebuie si aici doar sa ma invat cu o forma stopurilor cu care nu sunt obisnuit la Alfa. La Giulietta spre exemplu prima impresie a fost lasata de fata "bulbucata" ce parea neinchegata iar spatele foarte bine cizelat, la Giulia imi pare exact invers.
In interior mi-a placut si am remarcat de la inceput faptul ca pozitia la volan este joasa, parca cobori in masina nu urci. Senzatia nu este atat de evidenta precum la 4C spre exemplu, dar pentru cineva care vine de pe 159 e o diferenta enorma. Scaunele din varianta pe care am incercat-o eu erau standard (cea gri inchis) dar tot gen scoica. Cea rosie avea scaunele optionale din carbon, insa dupa cateva zile de vizionari in care au inceput sa dispara bucati de plastic din interior cei de la stand au decis sa permita accesul la ea doar potentialilor clienti. Nu mi-am dat seama daca scaunele pe care le-am incercat eu erau din piele intoarsa sau un material sintetic gen alfatex, dar sunt foarte placute la pipait, mai ferme si mai dure decat cele imbracate in alfatex-ul cu care suntem obisnuiti, chiar si textura parca este mai degraba "tehnica" decat confortabila. Sunt multe detalii total noi care iti atrag atentia, si singurul lucru familiar si reconfortant este emblema mare din mijlocul volanului. In rest, o gramada de chestii noi. Bordul cusut in ata verde si alba arata intr-un mare fel. Butonul de start este pe volan. Toate chestiile astea insumate te fac realmente sa crezi ca esti intr-o super sportiva. Iti lasa impresia ca este o masina de competitii pe care s-au chinuit sa o transforme in berlina, si nu invers cum este cazul rivalelor sale. Va spun sincer ca de la volan, prima oara cand am intors capul spre tipul de la stand care s-a asezat pe bancheta din spate ma asteptam sau dau cu nasul intr-un roll bar. Sistemul de infotainment nu era activat, dar m-am jucat putin cu comenzile "la rece". E de fapt acelasi sistem de pe Mercedes, cu aceiasi rotita din aluminiu cu roti zimtate si acoperita de un plexiglas negru care se asorteaza cu ecranul stins. Sistemul asta l-am vazut in functiune pe un C63 AMG unde un pusti de 10 ani ne arata cum sta treaba, deci as spune ca e destul de simplu si intuitiv.
Alt lucru pe care l-am remarcat pe bancheta din spate a fost spatiul pentru genunchi, as spune mai mare chiar si decat in 166. Doi oameni stau bine, sa vedem cum va fi bancheta cu 3 locuri de pe variantele normale. Bancheta nu se rabateaza in niciun fel, pentru a spori ridigitatea caroseriei. In fine, portabagajul are o gura de acces ingusta (alarma pentru posesorii de carucioare) dar este foarte lung. As spune minim 450L capacitate, poate chiar 500. Tipul m-a invitat sa ii deschid singur capota, si aproape am avut un soc. Fiind din carbon e foarte usoara si parca isi ia zborul, mi-a fost frica sa nu se sparga de la reculul amortizoarelor.
Nu l-am bagat in ceata cu dilema 90-60-90, oricum tipul a fost foarte franc si a recunoscut ca a fost book-uit doar pentru show-ul asta. Iar la un moment dat mai in gluma mai in serios mi-a spus ca el s-a duce in pauza daca as fi de acord sa ii tin locul. Cand l-a intrerupt cineva din public cu o intrebare i-a spus sa ma intrebe mai bine pe mine.
Ceva poze am incercat sa aduc acasa cu farasul din dotare dar a fost aproape imposibil datorita aglomeratiei, asa ca va rog nu aruncati cu rosii in artist. Orisicum, de repetat si aprofundat cu prima ocazie.