Disputele astea vor merge pana la infinit... din pacate, solutia este unica si nu sufera amanare.
Pana nu demult, si eu eram in randurile celor care sustineau sus si tare ca eutanasierea cainilor comunitari este o crima si ca nu are nimeni dreptul sa decida daca acel animal moare si cand moare...
In vara anului trecut, insa, am cunoscut un nene care, prin diverse agentii si organizatii, se zbate sa rezolve acesasta problema de prin 1995, si cu care am avut o discutie foarte interesanta. Prima intrebare pe care mi-a pus-o atunci cand a aflat ca sunt impotriva eutanasierii a fost, fireste, daca cunosc vreo solutie alternativa. Normal, ca si voi, am pomenit de sterilizare, in timp dispar etc etc etc. Asta s-a facut in Arad in 1997, atunci cand printr-o agentie s-au investit o gramada de bani in sterilizarea cainilor comunitari. Rezultatul? Dupa 3-4 ani erau cu aproximativ 60% mai multi caini pe strazile Aradului decat in urma cu ceva timp, dupa ce se terminase campania de sterilizare. (L.E.
in cate stiu aceasta solutie a mai fost adoptata in cateva orase mari din Romania, Arad era un exemplu despre care stiam date exacte)
Oamenii au continuat sa "arunce" caini in strada, cainii au continuat sa se imperecheze etc etc etc. Nimic schimbat. Apoi, mi-a spus o chestie foarte faina si cu mult mult sens: nimeni, dar absolut nimeni nu va putea aduna absolut toti cainii dintr-o data de pe strazi: este suficient sa "scapi" 3 catele si 4 masculi ca peste 4-5 ani aia sa fie 30 de catele si 40 de masculi...asta discutand la scara mica.
Mai apoi, lasand la o parte discutiile legate de costuri si timp, plus dezavantajul faptului ca acei caini vor mai haladui pe strazi inca ceva timp pana vor muri de batranete, mi-a amintit exat ce spuneau colegii de mai sus, ca majoritatea tarilor vestice au adoptat solutii dupa solutii, au incercat o gramada de variante, ca pana la urma sa ramana tot la varianta eutanasierii ca singura solutie viabila.
Acum noi, fiind romani si fiind putin mai inteligenti decat oricare alta natie - vezi prosperitatea de care ne bucuram si conditiile exceptionale de viata din Romania - ne-am gandit ca sigur, dar absolut sigur, gaura din covrig a fost inventata gresit si noi putem gasi o solutie mai buna. Adica, fiind o natie foarte bogata, noi ne-am gandit sa construim un adapost, doua, o suta, incalzite iarna si cu perosnal calificat, in care sa-i strangem pe toti si sa-i sterilizam, apoi sa-i hranim inca vreo 8-9-10 ani si la sfarsit sa ii facem fiecaruia o inmormantare pe masura, eventual cu preot si pomana, in bunul spirit ortodox..
Revenind, iubesc cainii, am avut caini intotdeauna, am avut grija si de comunitarii de pe langa bloc... in cuvinte mai putine, cainii mi-au fost dintotdeauna dragi. Totusi, nu pot fi de acord cu cei ce se impotrivesc cu inversunare eutanasierii, fara sa vina cu solutii viabile pe termen lung, solutii care sa rezolve cu adevarat aceasta problema. Sincer, mie imi este mai mila de cainele care ramane in strada, in frig, infometat, fara asistenta medicala, in voia sortii si a omului milos (ca sunt multi milosi pe praful asta, deh) decat de cainele care este adormit cu o injectie si care nu va mai suferi niciodata...