|
In cadrul festivitatilor oraganizate la Milano cu ocazia celebrarii Centanarului am avut si eu posibilitatea si de ce nu, sansa, sa testez noua Giulietta.
Alaturi de reprezentanti ai carabinierilor ( aflati acolo in calitate de oficiali ai statului italian ce isi desfasoara activitatea la volanul unei Alfe) si ai Scuderiei Portello, in curtea interioara a muzeului Alfa Romeo de la Arese a fost invitat unul din concesionarii locali pentru a raspunde intrebarilor alfistilor veniti din toata lumea privitoare la ultimul model al casei milaneze. Doua modele au fost puse la dispozitia publicului cu inima sportiva, un 1.4 Tb de 170 de cai argintiu, si un 1750 TBi QV, cum altfel decat rosu. In ziua celebrarii Centenarului , nu se vorbea decat limba benzina la Arese, fanii combustibilului diavolului trebuind sa isi caute in alta parte satisfactie in acea zi, alti constructori cu tauri pe capote din zona construind se pare tractoare si alte utilaje agricole.
Atmosfera la stand si printre mebrii stafului era una degajata, in contrast total cu emotia si nerabdarea alfistilor ce-si asteptau randul in a trece in spatele volanului Giuliettei. Nu in fiecare zi iti este dat sa testezi o masina atat de noua incat nici n-ai vazut-o pe strazi, una despre care atat alfistii cat si analistii industriei auto realizeaza ca este foarte importanta pentru viitorul si supravietuirea marcii Alfa Romeo. Am completat niste formulare standard pentru un asemnea eveniment, ne-am aratat chipurile din permisele de conducere si am inceput sa ne invartim nerabdatori in jurul standului, invidiosi pe cei care se inscrisesera inaintea noastra la drive-test. Tot acum am aflat ca nu ambele masini ne vor fi incredintate : aveam posibilitatea sa ne incercam abilitatile conducand modelul 1.4 TB, dar in QV-ul de 230 de cai vom avea doar onoarea de a fi pasageri, organizatorii apreciind ca modelul este prea naravas pentru a fi incredintat publicului larg. Entuziamsul nostru era prea mare ca sa mai simtim vreo parere de rau, iar pentru mine personal si inclin sa cred pentru orice om normal ne-Schumacher, sub influenta atator stimuli si atator informatii noi, este oricum greu sa apreciezi diferenta dintre 170 si 230 de cai, primul contact cu o masina noua nu inseamna ca trebuie s-o duci la limita. Timpul scurs pana am fost chemati la volan l-am petrecut admirand cele doua masini, venind si plecand, demarand in tromba si incingand franele si asfaltul. Giulietta arata bine, si mai important se misca bine, sta bine. Este moderna si fresh. Partea din fata nu este intradevar de o frumusete rapitoare, e putin prea compacta, prea bondoaca, seamana un pic poate prea mult cu Mito. Eu personal as fi apreciat mai mult o capota mai lunga si cumva mai plonjata, dar sunt sigur ca oamenii de la NCAP nu. Din fericire, aceeasi expresie de soricel mirat caracteristica fratiorului mai mic n-a mai mostenit-o. Incepi sa intelegi, sa apreciezi cu adevarat designul acestei masini privind insa partea din spate. Mi se pare a avea exact compromisul perfect intre eleganta, stil si sportivitate, o recunosti ca fiind o Alfa, dar una moderna. Este putin ciudat, in sensul ca privind-o din spate iti inspira fluiditate, ti se arata ca un produs unitar si inchegat. E ca si cum designerilor le-a fost impusa partea frontala, trebuia folosita pentru omogenitatea orizontala in cadrul gamei Alfa Romeo, dar le-a fost data mana libera in partea din spate. Urcat al bord, prima senzatie este acea a unui produs de incredere, bine facut. Nu am intrebat ce nivel de echipare erau masinile, probabil vreo varianta de top asa cum le sta bine unor masini ce trebuie sa impresioneze potentiali clienti, dar cu exceptia pielii negre cusuta cu ata rosie, ce am experimentat eu vor simti toti cei care se urca la volanul Giuliettei. Noul stil al bordului iti fura ochii, vrei sa te joci cu butoanele, vrei sa mangai consola centrala, iar ecranul escamotabil e un gadget pe cinste , mai ales pentru ca ofera o imagine despre cum functioneaza sistemul DNA, afisand grafice ale resurselor folosite chiar in timpul condusului, cum ar fi turbo boost-ul. Lipsesc unele chestii care ar fi facut-o mai pe placul impatimitilor, bordul nu este indreptat spre sofer, dar ce deranjeza cu adevarat si este vizibil chiar de la primul contact este faptul ca unele emente din interior (manerele usilor, schimbatorul de viteze, chiar si butoanele din bord) ar fi trebuit sa fie din metal, si nu din plastic. Ce impresioneaza este senzatia de lumina si spatiu, bordul este aerisit, ai libertate de miscare in toate directiile dar si totul la indemana. Primul lucru pe care il sesizezi este ca directia este cumva " teleghidata", e facila, volanul se roteste usor, daresti putin anesteziat, parca nu mai esti in contact direct cu rotile directoare. In nici un caz nu ai aceea senzatie de kart, oarecum familiara primei generatii a lui 156 sau 147, in care intuiai pur si simplu incotro se intreapta masina din rotirea volanului. Privind retrospectiv, realizez ca acest drive test a fost mai mult o tura de recunoastere, cate manevre si si un cedeaza trecerea ca m-am si trezit intr-o linie dreapta de vreo 2 kilometri cu italianul de langa mine indemnadu-ma sa accelerez la maxim si strigand ca obsedat ceva de genul " Dai, dai, dai !". I-am aratat insa Giuliettei doar respectul cuvenit unei masini ce trebuie tratata cu dragoste, nu cu brutalitate, si am accelerat la limita bunului simt, dar ca in orice masina moderna, esti putin cam izolat de lumea exterioara, si daca nu arunci un ochi pe vitezometru, chiar e usor sa ajungi in scurt timp la viteze neortodoxe. La sfarsitul aceleiasi linii drepte, dar parcursa in sens invers, am avut ocazia sa pun la incercare in adevaratul sens al cuvantului una din capacitatile masinii : frana - evident, fara vrerea mea. In cel mai tipic stil peninsular, un camion cu remorca s-a aruncat pur si simplu in fata mea cu toate cele 40 de tone ale lui. Pe italianul meu copilotul de drive test l-au cam trecut toate apele, cu coada ochiului l-am vazut cum vroia parca sa se catere pe plafon, urmat apoi bineinteles de o ploaie savuroasa de injuraturi. Eu am franat tare, dar fara emotii. Masina s-a oprit fara sa devieze un centimetru intr-o parte sau in alta, fara vibratii, fara scrasnete lasand inca o data impresia ca este in stare sa suporte orice i-ai arunca, si este capabila sa treaca cu fruntea sus peste orice denivelare, zmuncitura, bruscare, cu aceeasi incredere si lasand aceesi impresie de soliditate. Una peste alta, eram la bordul celei mai noi creatii Alfa Romeo, iar multitudinea acestor informatii noi trebuiesc filtrate intr-un timp mai indelungat petrecut cu masina. Dupa acest prim contact pot spune ca am ramas impresionat si increzator in noua Giulietta. Nu pot pretinde ca este cea mai buna sau vre-un etalon, dar cu siguranta este acolo sus, printre cele mai bune masini din clasa ei, A3 si Seria 1 avand un rival deloc de neglijat. Personal, si nu neaparat pentru ca sunt alfist, daca as fi in momentul de fata in cautarea unei compacte premium, as alege fara ezitare noua Giulietta.
| Attachments: |
![IMG_5228 [1600x1200].JPG](./download/file.php?id=34951&sid=09abb79b47198f2867ded2eb85c72404)
IMG_5228 [1600x1200].JPG [ 113.6 KiB | Viewed 4409 times ]
|
![IMG_5219 [1600x1200].JPG](./download/file.php?id=34952&sid=09abb79b47198f2867ded2eb85c72404)
IMG_5219 [1600x1200].JPG [ 96.16 KiB | Viewed 4409 times ]
|
![IMG_5230 [1600x1200].JPG](./download/file.php?id=34953&sid=09abb79b47198f2867ded2eb85c72404)
IMG_5230 [1600x1200].JPG [ 83.5 KiB | Viewed 4409 times ]
|
|
Register
Login
FAQ
Search
) , deci nu a "calcat-o" ci masina a inceput sa se accelereze intr-un mod de neimaginat 
neschimband pozitia pedalei de acceleratie , suspensiile sau intarit iar atunci a inceput sa arate ce poate. Siguranta 100% senzori si pe centurile pasagerilor daca un pasager nu isi pune centura masina "tziuie" 
intr-adevar, pacat..