Va multumesc pentru apreciere si pentru incurajarile primite. Intradevar masina asta a fost un vis pentru mine; un vis devenit realitate. A fost si un cosmar vazand ca o buna perioada de timp s-a incapatanat sa nu porneasca. Nici acum nu pot spune 100% ca va merge curand mai sunt totusi cutia cardanul si grupul neverificate inca in sarcina. Dar sper ca astea nu au suferit de pe urma interventiilor "necivilizate" ale fostului posesor.
Sincer va spun ca desi masina m-a adus in punctul de jos al planului financiar in acest moment sunt increzator ca o pot termina.
Proiectul in sine a fost gandit in doua etape:
1. repunerea in functiune si INMATRICULAREA (prima etapa e cat de cat aproape de finalizare)
2. readucerea in starea de original (care va fi un proces de lunga durata cand imi voi reveni d.p.d.v. financiar)
Ca si valoare, pentru mine, masina reprezinta altceva decat o suma de bani. e lucrul in care eu mi-am investit, timpul, nervii si banii.
Daca as fi tras linie cu cat am cheltuit pana acum probabil mi-as fi putut cumpara una de pe mobile intr-o conditie medie. Dar de acea masina nu m-ar fi legat decat valoarea banilor dati indiferent cat de mult mi-ar fi placut mie acest model. Nu ar fi reprezentat mai mult decat o alta masina si m-as fi gandit proabil ca daca mai puneam 100-200 de euro o luam pe urmatoarea. Cu masina asta e ca si cum as fi in varful unui munte, diferenta fiind placerea care o simt cand ma catar, fata de urcatul cu telecabina.
Pentru mine masina nu mai reprezinta o necunoscuta. Nu este surub pe care sa nu fi pus cheia, nu este colt pe care sa nu-l stiu si sa nu-l visez. Tocmai asta ma leaga mai mult de ea. Apropierea dintre noi. Si ea ma cunoaste pe mine si stie ca nu ma las pana nu o readuc la viata.
Pana in urma cu cateva luni ma consideram un tip cosmopolit imi placea sa citesc, sa petrec timpul cu prietenii sa-mi beau cafeaua pe terase cu fete frumoase, sa fiu mereu curat si ingrijit, avand un are boem indiferent de cat de ras eram in cap.
Era universul la care ma raportam in functie de valorile pe care le percepeam atunci.
Mereu am fos un colectionar de "lucruri" vechi si suflete frumoase. Am avut sabii, baionete, fiare vechi, obiecte din perioada antebelica si intrerbelica. Propriile placeri mi le-am satisfacut mereu.
MAsina asta era un vis. Iar cand a disparut din spatele blocului nici macar nu mai visam la ea. Visam sa am una la fel intr-o zi. Insa sansa mi-a suras din nou dandu-mi posibilitatea sa-mi satisfac placerea de a o avea.
Si universul meu s-a schimbat total, ciudat de mult pentru ceilalti, frustrant pentru familie si neasteptat de placut pentru mine. mi-am dat seama ca tot ce faceam inainte era sa-mi consum timpul. Il lasam sa curga pe langa mine, privindu-l prin ochii unui "barbat adolescentin" care gasea placerile vietii in compania catorva din cele mai comune vicii.
Acum insa timpul are un alt inteles. E timpul pe care-l petrec sa creez. Poate si comparatia asta este exagerata dar cred ca pot simti ce simte o mama cand da viata unui copil (si cam tot atat mi-a luat - 9 luni), sau poate a unui doctor cand salveaza o victima. E placut, e o senzatie de bucurie pe care nu o ai decat atunci cand vezi ca toata munca si efortul tau nu au fost in van.
nu am fost atras niciodata de materiile reale, matematica (de asta nu calculez valoare banilor investiti), fizica (nu am stiut fortele la care ma supun) chimie (compozitia lubrefiantilor neceari pentru ca proiectul sa mearga ca uns) dar am invatat cu usurinta "mecanica" find atras de ceea ce faceam, indiferent cat de murdar eram cat de flamand, obosit, chinuit de griji.
Nu mi-au placut niciodata sculele altora si nu credeam ca o sa pun mana pe vreo scula insa acum am un garaj intreg.
Multumesc lui SERBAN care prin sfaturile , incurajarile si cuvintele sale care m-au facut sa sper si in cele mai negre momente din viata acestui proiect. Multumesc voua pentru cuvintele frumoase si sprijinul moral acordat.
Va sfatuiesc sa va implicati intr-o activitate, nu neaparat de acest gen, dar cea de care sa fiti mandri ca a iesit din mana voastra. Va spun ca placerea de a crea e cel mai tare "DROG".